La un moment dat am iubit o fata mult mult de tot. Ceea ce nu stia ea, era cat de mult tineam eu la ea, cat de mult ma gandeam la ea, cate eram dispus sa fac pentru ea. Toate aceste lucruri in mare parte se desfasurau doar in mintea mea. Pentru ca practic, eu nu faceam prea multe lucruri concrete. Totusi, la un moment dat intr-un moment de rabufnire emotionala am reusit sa-i zic mai toate gandurile pe care le aveam legat de ea. Bine-inteles, rezultatul nu a fost cel la care m-am asteptat eu si cel pentru care tanjeam atat de mult. Nu mi-a zis ” Wow, Alex, simt si eu acelasi lucru despre tine dar nu ti-am din cauza ca imi era frica”.
De ce imi era asa frica sa-i marturisesc ceea ce simt? Probabil era teama de refuz, respingere combinata cu toate fanteziile si iluziile care mi le creasem si la care tineam foarte mult. Pe langa asta eram eu cel autentic care putea sa fie refuzat, miza pentru mine fiind atat de mare. Oricum am realizat ca sa ascult ” Do I wanna know” nu e o solutie. Dupa ce mi-am asumat curajul, m-am simtit eliberat.
Si am invatat un lucru ca orice as face eu, nu pot schimba parerea cuiva despre mine. Desi, eram dispus sa ofer si Soarele si Luna, ea nu era dispusa sa le accepte. Dar am realizat ca totusi pot sa schimb ceva: pe mine, mediul meu, valorile, convingerile mele. Am inceput sa iau decizii sa-mi construiesc, sa creez o viata cum vreau eu. Si asta o sa fac in continuare. Ma uit inainte, in viitor la ce pot face, trecutul il pastrez pentru a invata lectii.
Si cu siguranta am invatat o lectie. Am invatat sa am curajul sa imi asum cine sunt eu, indiferent de ce cred altii. Am invatat sa urmaresc lucrurile care conteaza cel mai mult pentru mine, chiar daca nu e usor cateodata. Am invatat sa expun ceea ce simt, oricat de greu ar fi pentru ca nu stii niciodata ce se poate intampla. Am invatat multe si probabil daca nu as fi trait o astfel de dezamagire, nu as fi ajuns sa am gandirea pe care o am acum. Asa ca un lucru pot sa spun ca sa concluzionez, faptul ca sunt recunoscator.