Vreau sa devin arhitect. Vreau sa fiu cel mai destept din scoala. Vreau sa ma iubeasca fata pe care o vreau eu. Vreau sa fiu popular si sa ma iubeasca toata lumea. Vreau sa am bani. Vreau sa seduc fete si sa ma culc cu ele. Vreau sa devin jucator de poker profesionist si sa ajung la turnee internationale. Vreau sa gasesc o metoda la pariuri si sa castig bani din asta. Vreau sa am un business online. Vreau sa devin unul dintre cei mai buni psihologi. Vreau sa devin un scriitor faimos. Vreau sa devin presedinte in AIESEC. Vreau sa am o relatie ca in filme. Vreau sa ma duc in America si sa ma intorc plin de bani.
Mai in gluma, mai in serios, acestea sunt cam principalele obiective sau visuri pe care mi le-am propus dea lungul vietii.
Nu vreau sa intru in detalii prea mult cat de mult am reusit sa ating fiecare din aceste visuri. Cert e ca, la un moment dat, au reprezantat niste aspecte extrem de importante din viata mea si pentru fiecare dintre ele, am incercat sa fac ceva concret pentru indeplinirea lor.
Adevarul e ca cu totii vrem ceva mai mult de la viata. Vrem sanatate, vrem bani, vrem iubire, vrem sa fim spirituali. Fiecare are propria idee despre cum ar fi viata lui daca si-ar atinge diverse obiective personale. Trebuie sa fii bolnav psihic, ca sa nu iti doresti ce e mai bine pentru tine si pentru cei din jur.
Doar ca multi dintre noi, desi ne dorim ceva, nu de multe ori ajungem in ipostaza sa concretizam dorinta noastra.
Persoane inspirationale pot sa-ti zic. Baa, da nu-ti doresti destul. Asta e cheia. Sau trebuie sa muncesti ca sa obtii ce-ti doresti. Vorbe goale.
Persoane mai suspicioase si care se autovictimizeaza pot sa-ti spuna ca e vina sistemului sau a oamenilor rai care nu-ti vor tie binele si te invidiaza.
Fiecare are ceva dreptate in ce zice, dar mult prea putin in situatia de fata.
Cunoaste-ti vreun Adonis care sa fie genul de persoana “perfecta” care isi urmareste cu inversunare propriile idei si scopuri si in ciuda acestor aspecte, tot nu are parte de succes in indeplinirea lor?
Normal am tinde sa credem ca daca ne dorim ceva, orice ar fi el, atat timp cat e posibil pamantesc si muncim si dam totul ca sa obtinem acel ceva, soarta o sa fie de partea noastra.
Dar de multe ori nu se intampla asa ceva.
De ce?
Pentru ca facem din scopul nostru un ultimatum. Daca il atingem, ne vom simti fericiti si bucurosi pe moment si vom trece la urmatorul scop. Daca nu, ne vom simti frustati si anxiosi si dezolanti. Si vom zice, ca am depus tot efortul asta pentru nimic, ca degeaba, ca totul a fost in zadar.
De multe ori se intampla sa nu ne implinim obiectivele, pentru ca ne setam obiective prea mari comparativ cu puterea noastra de satisfacere a lor. Iar atunci cand nu le indeplinim, avem o reactie emotionala negativa, cu privire la scop si la persoana noastra.
Zicem ca totul a fost fara sens. Desi, am facut multe lucruri pentru a ne indeplini scopul, faptul ca nu l-am indeplinit, reprezinta, nu altceva decat un esec. Iar, nimanui nu ii place sa piarda, asa ca ne toaca pe moment acest esec, iar esecuri de genul asta, in timp duc la renuntare.
De ce se intampla toate astea?
Pentru ca punem prea multa importanta obiectivului in sine si mai ales atingerii lui. Credem ca el reprezinta raspunsul la problemele noastre si odata atins, totul va fi frumos. Daca nu e atins, totul va fi un haos.
Aceasta importanta pe care o dam scopului in sine, duce la esec. Pentru ca nu ne place sa pierdem. Si mai ales nu ne place sa dam gres la ceva care conteaza foarte mult pentru noi.
Dar, se intampla. Pentru ca realitatea nu e imaginea noastra din cap. Si aici au ceva dreptate persoanele autovictimizante, care spun ca a fost vin lui ala si lui alalalt.
Pentru ca in atingerea oricarui obiectiv, intervin aspecte exterioare. Aspecte exterioare pe care nu putem sa le controlam. Si daca noi, percepem rezultatul nostru in functie de aceste aspecte, suntem sortiti esecului.
Astfel, de asta majoritatea oamenilor, desi isi doresc sa aiba succes si fac ceva in privinta asta, de multe ori nu reusesc sa atinga acest succes. Pentru ca fac din scop un ideal, un ideal suprem ce o data atins va schimba totul.
In schimb, ce putem face e sa ne concentram pe ce avem de facut, pentru a ne atinge scopul. Pe ce este in controlul nostru. Pe proces. Pe pasii marunti pe care trebuie sa ii facem ca sa atingem scopul.
Pana la urma, daca stai sa te gandesti, nu scopul in sine iti aduce satisfactia si toate greutatile pe care le-ai intampinat in proces, iti aduc toata satisfactia.
Vrei note mai bune la scoala. Invata mai mult, concentreaza-te pe temele tale, pe cat timp si efort depui studiului si lasa la o parte etalonul, notele. Pentru ca in cadrul notelor, intervin factori exteriori precum tipul profesorului, dispozitia de moment a acestuia, natura lucrarii/examenului. Daca pici pe subiect sau nu. Si asa mai departe.
La fel se intampla cu alte aspecte ale vietii, indiferent ce vrei. Important e sa te concentrezi pe ce ai tu de facut pe proces. Pentru ca in final e tot ce conteaza. Viata nu e facut din evenimente statice, de genul sunt in punctul A, ajung in B, acolo ma bucur sau ma intristez. Viata e continua cu bune si cu rele, important e sa te bucuri de proces, indiferent de greutati.
Alt aspect, ce tine mai ales, de obiectivele pe termen lung este ca nu putem sa avem atentia concentrata pe un aspect pe o perioada prea mare de timp. Degeaba, stai si te gandesti ce o sa fie peste 5ani sau 10 ani, pentru ca in maxim cateva luni de zile, o sa uiti toate aceste ganduri.
Important e sa te concentrezi pe ce o sa se intample acum, azi, maine in urmatoarea saptamana. Pentru ca pe aceasta perioada, poti sa-ti concentrezi atentia si sa-ti faci un plan care sa functioneze.
Daca iti planifici ce o sa se intample in urmatoare luna sau an. Atunci, esti sortit esecului, pentru ca in viata se intampla evenimente neasteptate pe care nu le poti controla, care iti schimba viziunea.
Nu uita, daca vrei sa ajungi pe Luna, fa pasii care trebuie facuti pe Pamant.
Cu drag,
Alex Combei
Romanian
English