Coșmarul american-Part 2

Nu am trăit visul american, dar am trăit visul ală cu demoni, draci și alte creaturi care își schimbă înfățișarea în funcție de situație.

Dacă, în continuare crezi că România e o țară care nu îți oferă nimic, am să fac o scurtă comparație între țara din fruntea ierarhiei mondiale, Sua și România.

Puncte negative România.

Salarii extrem de mici. Sărăcie în majoritatea țării. Un sistem educațional ce nu îți oferă suficiente cunoștințe practice. Politicieni ce își servesc propriul interes.

Puncte pozitive România.

Există libertate mult mai mare în România comparativ cu alte părți. Legile nu sunt extrem de stricte. Oamenii au parte de educație, chiar dacă e doar teorie, oameni pot să se informeze ușor. Există nenumărate opurtunități de antreprenoriat și firme noi. România este un teren încă neexploatat, cum spune un profesor drag mie.

Puncte negative SUA

Nu există ajutor social pentru persoanele neangajate. Asigurări medicale extrem de scumpe, iar în lipsa acestora o vizită la medic este extrem de costisitoare. O facultate decentă, nu extrem de bună costă undeva 20000$-25000$/semestru, iar aproximativ 60% din persoanele ce termnă o astfel de facultate nu lucrează în domeniu. Rată de divorț extrem de mare. Rata obezității extrem de mare, indiferent de gen. Rată ridicată de persoane ce suferă de tulburări mentale și diverse sindroame. Dependenți de droguri de la vârste fragede. Rata criminalității este una dintre cele mai mari din lume.

Puncte pozitive SUA

Salarii bune, una din cele mai bune economii din lume. Oameni prietenoși și sociabili în mare parte. Mașini, mâncare și toate electronicele sunt relativ ieftine. Locuri de muncă ușor de găsit și suficiente pentru aproape toată lumea. Dezavantajul e că oamenii sunt ca niște roboți începând munca de la 15-16 ani.

Pe lângă asta, să nu uităm că anul acesta sunt alegerile în Sua, iar unul dintre candidații cu șanse mari de reușită este Donald Trump. Asta spune multe despre țară. În opinia mea, Donald Duck ar fi un președinte mai bun decât Trump, însă rățoiul nu și-a anunțat candidatura. Mare păcat.

Revenind la povestea mea.

Ajunsesem în sfârșit în stațiune, vorbisem cu managerii, îmi cunoscusem colegii de cameră, aveam un tip din Albania-Roland cu care mă înțelegeam foarte bine, aveam idei similare despre viață și rezonam foarte bine unul cu altul. Mersesem puțin la plajă. Totul bine și frumos.

Am început munca. Transportul era asigurat de către un șofer pe nume Tom ce ne ducea și ne lua în fiecare zi de la locul de muncă. Un tip foarte simpatic, vorbăreț, charismatic.

La muncă, totul bine. Jobul era ușor. Am întâlnit o ospătăriță americană pe nume Tori, o fată pe stilul meu cu o personalitate ieșită din comun. Am vorbit, ne-am împrietenit. Dar, la cum stau eu  cu norocul în dragoste, bine-înțeles că avea prieten de câțiva ani de zile.

Au trecut câteva zile și au început problemele. Salariul care îl primeam pe oră era sub minimul pe economie, iar banii care îi primeam din bacșiș, undeva la 5-10$ pe zi, erau bani primiți la negru fără nici o cale de verificare a corectitudinii acestora.

Cu 6$ pe oră, nu pot spune că eram mulțumit. Am făcut în România un credit la bancă de 3000$ și plănuiesc să-l înapoiez. Așa, că am început să pun întrebări către manager,  de unde primim bacșișul. Mi s-au oferit răspunsuri vagi, distincte, iar apoi s-a ajuns la concluzia că nu e treaba mea să știu asta. Am încercat să discut cât de mult posibil cu managerul meu, Josh, ca să lămurim lucrurile, însă răspunsurile nu m-au satisfăcut. Văzând că nu mi se oferă un răspuns din partea managerului sau a companiei, după o săptămâna după ce am început munca, am sunat sponsorul-CIEE, să-i raportez problemele pe care le am. Deși, managerul încălca contractul meu, sponsorul mi-a zis că totul e bine, că eu exagerez, că primesc destule ore de muncă și că este prea repede să-mi fac o părere după doar o săptămână.

Timpul trecea. Lucrurile rămâneau neschimbate. Așa că am început să mă uit la alte joburi. În fiecare dimineață, înainte să încep munca, mă uitam pe diverse site-uri să văd cine angajează, iar apoi mergeam și aplicam la orice restaurant care îmi ieșea în cale.

Au mai trecut câteva zile. La începutul celei de-a doua săptămâni de muncă, am aflat că Roland, colegul meu de cameră și de muncă a fost dat afară, motivul finnd că acesta  a consumat băuturi alcoolice la locul de muncă. Un motiv inventat, orice angajat poate să confirme că omul nu a făcut așa ceva. A doua zi, managerul a venit la noi în cameră cu poliția să-l evacueze pe Roland din cameră pentru că acesta refuzase să plece de bună-voie. Rămăsese acolo, pentru că nu avea altă cazare și a fost luat prin surpindere de decizia managerilor.

La câteva zile după ce Roland a fost dat afară, compania trebuia să ne ducă în alt oraș să ne facem permisul de muncă. Am vorbit cu șoferul, Tom, ne-a zis că urmeză să mergem miercuri sau joi, în a doua săptămănă de muncă. Aștepta doar semnalul de la manager. Zilele trec, se face miercuri. Avem un șofer nou. Tom, în vârstă de 60 de ani, fusese dat afară pe motiv că dormise în același pat cu o studentă taiwaneză. Iar  călătoria noastră în Conway, orașul unde trebuia să ne facem permisul de muncă se amăna pentru cealaltă  săptămănă, deși în contractul de muncă scria că trebuie să aplicăm pentru permis în aproximativ 10 zile după ce ajungem în SUA. Trecuseră deja 2 săptămăni. Permisul de muncă este extrem de important pentru că fără el, studenții nu pot aplica la alte joburi.

Rămăsesem aproape falit. Cu 5-10$ pe zi din bacșiș, fără nici un fel de salariu primit, deoarece urma să prmesc salariul de abia în a 3-a săptămână, nu pot spune că o duceam bine financiar. M-am împrumutat de 200$ de la părinți. Am cumpărat o bicicletă cu 100$ cu scopul de a merge 80 de mile dus întors până în Conway. După ce am trecut peste această idee nerealită, m-am hotărât să merg cu taxi-ul. Individul care trebuia să mă ducă cu taxiul în Conway a avut “a făcut pană chiar în fața casei mele”. Întârziasem  vreo 2 minute, iar el ajunsese mai devreme și nu era dispus să mă aștepte, chiar dacă stabilisem călătoria cu vreo 10 ore în urmă. Soarta a fost în sfârșit de partea mea, am găsit un șofer Uber care m-a dus în Conway, m-a așteptat să-mi fac permisul de muncă vreo oră și m-a adus înapoi, cerându-mi doar 80$. Cei din Conway, m-au anunțat că permisul de muncă urmează să-mi vină în 1-2 săptămâni prin poștă.

După ce am aplicat pentru permisul de muncă, după ce aplicasem la vreo 10 posturi de muncă diferite, am fost chemat în sfârșit la un interview-pe poziția de ospătar, la un restaurant select. Deși, Steve, managerul a părut foarte înțelegător, mi-a explicat clar că fără permisul de muncă nu mă poate angaja.

Între timp toți food runneri(eu și alți 3) și toți busseri din restaurant am avut o discuție cu managerul nostru, Josh despre banii care îi primim. După lungi discuții, acesta ne-a asigurat că în momentul în care o să primim primul check, banii pe prima săptămână, totul o să fie în regulă și o să primim minimul pe economie.

 

La începutul celei a treia săptămâni de muncă, am observat că Tori,  ospătărița americană nu era la muncă. Am vorbit cu un alt ospătar, acesta  mi-a zis că fusese dată afară. Peste câteva ore, Tori apare la muncă, fără uniforma de lucru. Plângea, am stat de vorbă cu ea. Mi-a explicat că de abia ieșise din închisoare. Motivul. Avusese o ceartă profundă cu prietenul ei, vecinii chemaseră poliția, iar iubitul ei dăduse vina pe ea pentru cele întâmplate, motiv pentru care ajunsese în închisoare. Managerul aflase de asta și hotărâse să o concedieze.

Recapitulănd.

Eram plătit  cu 1.5$/oră sub minimul pe economie. Fapt ce încălca drepturi mele ca student cu viza temporară, încalca contractul de muncă, încălca legea americană.

Trei persoane, dragi mie, fuseseră date afară cu motive inventate. Motivele adevărate erau altele: Roland, pentru că avea gura mare și punea întrebări. Tom, șoferul pentru că voia binele studenților. Iar, Tori dintr-un motiv stupid, o ceartă cu prietenul ei, însă nici ea nu avea o atitudine obedientă cu privire la conducere. Cu alte cuvinte, trei persoane ce puneau întrebări și voiau ca lucrurile să meargă mai bine fuseseră concediate.

Numele meu este Alex Combei.

….TO BE CONTINUED…