Azi vreau sa-ti vorbesc despre Chester. Chester Bennington. Chester este fostul solist de la Linkin Park, una dintre cele mai mari formatii de rock alternativ din toate timpurile care ne-a incancat la toti timpanele cu melodiile lor cand eram mai mici si inca o fac cu succes. In mare parte, multe din melodiile lor transmit stari emtionale profunde, toate fiind traite de Chester de-a lungul vietii incepand cu perioada copilariei.
Un fapt pe care probabil nu il stiai despre Chester este ca el nu a avut cea mai fericita copilarie. A fost abuzat sexual de la varsta de 7 ani si a continuat sa fie abuzat pana la 13 ani de teama ca lumea o sa-l creada gay sau mincinos.
Necazurile nu s-au oprit, la 13 ani parintii lui au divortat, ceea ce l-a facut pe Chester sa devina foarte nefericit, astfel a ajuns in punctul dramatic in care simtea nevoia sa omoare oameni si sa fuga de acasa cat mai departe.
In schimb, a ales o alta cale ca sa scape de aceasta durere interioara si s-a apucat sa scrie poezii si cantece.
Traumele au ramas insa, iar micul Chester s-a apucat sa abuzeze droguri de mare risc precum alcool, marijuana, opiacee, cocaina, metamfetamina si LSD. In scoala, nu a reusit sa se integreze prea bine si a fost abuzat de ceilalti colegi.
Toate aceste traume traite de Chester la o varsta foarte frageda, l-au “ajutat” sa-si expuna propriile trairi in versurile faimoase ale celor de la Linkin Park ce au ajuns sa faca inconjurul lumii si s-au bucurat de mare succes international.
Insa, pana la urma totul a fost in zadar, iar tot succesul lui nu a mai contat.
Dupa moartea unui prieten drag de-al lui, Chester nu a mai putut sa-si stapaneasca suferinta si s-a sinucis si el prin spanzurare.
Cazul lui Chester este un caz care a facut inconjurul lumii, intrucat cantaretul era extrem de cunoscut, insa eu ma intreb ce s-ar fi intamplat cu cantaretul de-a lungul vietii, daca nu ar fi gasit o modalitate de a-si canaliza energia in ceva constructiv precum muzica.
Cred ca nu ar fi prins 41 de ani. Viata pe care a trait-o, chiar daca nu a fost una foarte lunga comparata cu media restului populatiei, a fost o viata traita cu sens, cu vocatie care a adus bucurie in vietile a milioane de oameni de pe mapamond.
Unii oameni mor cu mult inainte sa inchida ochii definitiv
In schimb, astazi vreau sa-ti vorbesc despre o altfel de moarte: moartea psihologica, moartea sufletului, moartea spirituala.
Vreau sa-ti vorbesc despre acei oameni care, desi au un vis anume si isi doresc din tot sufletul sa-si indeplineasca acel vis, totusi renunta la el, se apuca sa faca orice altceva si se sinucid, nu fizic, se sinucid lent, isi reneaga sufletul si traiesc toata viata in mizerie. Mizerie mentala si spirtuala.
In aceasta categorie, din pacate intra majoritatea oamenilor.
Fiecare dintre noi, am avut la un moment dat un vis. Se stie ca atunci cand suntem mici visam cu ochii deschisi la cele mai “transite” visuri si suntem foarte certi cu privire la faptul ca se vor indeplini.
Ce se intampla atunci cand crestem mari?
Vin responsabilitatile, trebuie sa faci bani, sa te casatoresti, sa cresti un copil si asa mai departe. Si in tot procesul asta uiti de tine si de ce esti menit sa faci.
Te afunzi in regurile bine stabilite ale societatii si uiti de tine, ca de, e nevoie sa te adaptezi.
Si, incet, incet cu timpul, toata acea voce interioara pe care o aveai cand erai copil se duce pe apa sambetei. Se zbate din ce in ce mai incet, iti mai da semnale de avertizare si iti spune cu o voce plapanda la inceput:
“Trezeste-te si lupta”
“Nu-i lasa pe altii sa-ti spuna ce sa faci si sa-ti distruga visul pentru ca asa o sa mori si tu pe interior”
Iar, tu, nu o asculti, incerci sa faci tot posibilul sa te adaptezi la ce zice lumea si la societate, dar in sinea ta stii ca nu e bine.
Stii ca exista o alta cale, doar ca ti-e prea frica sa o urmezi deoarece lumea te-ar crede nebun.
Si te afunzi usor in depresie, in neputinta, in asteptarile altora si devii pe zi ce trece mai trist, stiind ca ai o viata de trait si nu ti-o traiesti dupa regurile tale.
Ce ramane de facut ca sa-ti recapeti vocea interioara cand e pe cale de a fi pierduta?
Trebuie sa te reorientezi.
Daca pana acum, orientarea ta a fost spre exterior, iar glasul lumii a devenit mult mai puternic decat glasul tau, de acum procesul trebuie sa fie invers.
Din exterior, trebuie sa te orientezi spre interior.
Cum poti face asta?
Nu trebuie sa incerci sa opresti glasurile din exterior pentru ca asta ar reprezenta tot o forma de concentrare spre exterior, ci sa incerci sa-ti asculti cat mai mult vocea interioara. Pana prinde glas.
Incepand cu pasi mici.
Unul azi, unul maine, doi poimaine si tot asa pana cand vocea ta interioara va prinde puteri si te va calauzi spre un viitor ce iti va aduce succesul personal.
Sper ca ti-a prins bine articolul de azi!
Cu drag,
Alex Combei
Romanian
English