Avem de dat o lupta ca sa ne acceptam pe noi asa cum suntem. Suna hilar, nu?

In societatea de azi exista multi stimuli externi care pompeaza in noi informatii despre toate lucrurile pe care nu le avem. Aceste lucruri pe care nu le avem si le vedem la altii ca le au creeaza in noi un conflict. Un conflict intre  cine suntem si ceea ce am putea fi. E bine sa fim optimisti si sa speram ca putem deveni cea mai buna versiune a noastra, atat timp cat nu exageram cu asta si facem un scop in sine din a deveni mai buni si mai buni pentru ca atunci o sa ramanem blocati tot timpul in ideea ca noi nu traim viata pe care ne-o dorim. Atat timp cat ne dorim ceva cu inversunare, nu o sa putem aprecia lucrurile pe care le avem deja. Astfel, o sa se creeze un sentiment in noi ca nu suntem suficienti de buni sau nu avem suficiente lucruri de care sa fim mandri, ceea ce duce la neaceptare de sine.

Cu cine ducem aceasta lupta pentru a ne accepta pe noi insine asa cum suntem atat cu calitati cat si cu defecte?

• In primul rand cu noi insine. Avem de luptat cu etaloanele pe care noi insine ni le punem, avem de luptat cu comparatiile pe care le facem in fiecare zi cu alte persoane sau cu cine am vrea noi sa fim.
• Avem de luptat cu timpul. Fiecare om se afla intr-un context temporal in propriai viata. El se poate compara cu persoane de aceeasi varsta care au mai multe sau mai putine realizari decat el sau cu persoane cu o varsta mai mare sau mai mica decat el.
• Avem de luptat cu persoanele apropiate. Pot exista in vietile noastre persoane apropiate care din diverse metode nu ne accepta. Asta are cel mai mult de a face cu propriile lor proiectii despre viata lor unde noi nu ne ridicam la cerintele lor absurde. Atentie! Aceste proiectii pe care alte persoane le fac asupra noastra se pot transforma in crezuri de ale noastre. Daca iubita sau iubitul tau iti zice ca esti bou pentru ca la varsta asta inca nu faci destui bani incat sa intretii familia, atunci ai toate sansele ca aceasta convingere a persoanei apropiate sa se transforme intr-o convingere de a ta si sa crezi tu ca esti bou pentru ca asa ti s-a zis.

Si asa usor-usor intoxicati de advertising si cultura lucrurilor pe care nu le avem, laolalta cu convingerile oamenilor apropiati despre noi impreuna cu ale noastre, ajungem sa credem ca in momentul de fata nu suntem suficient de buni si avem nevoie sa ne schimbam radical pentru a ne simti multumiti de noi insine.

Doar ca daca nu ne acceptam pe noi asa cum suntem, deja lupta este pierduta.

Dupa mai multe experiente traite in ultimul timp, am ajuns concluzia ca nu ne putem schimba pe noi insine. Da, putem sa ne schimbam perceptia despre noi, felul in care ne vedem pe noi insine, dar nu sa ne schimbam. Daca intrebi 2 oameni ce cred despre tine, o sa-ti zica doua lucruri complet diferite pentru ca asta e perceptia lor despre tine, dar tu in esenta ramai acelasi.

Carl Rogers, unul dintre cei mai mari psihologi umanisti spunea ca: “Doar odata ce ma accept pe mine asa cum sunt, atunci pot sa ma schimb”

Astfel, el a introdus in terapie conceptul de acceptare neconditionata a clientului. Ce inseamna aceasta acceptare neconditionata? Acceptarea neconditionata ca tehnica terapeutica inseamna acceptarea si oferirea de suport unei persoane indiferent de felul in care se comporta persoana. Inseamna ca atat timp cat o persoana se simte acceptata de cineva, ajunge sa se accepte pe sine mai mult, iar problemele cu care se confrunta nu mai par atat de mari.

Schimbarea se produce oricum fie ca ne dorim sau nu ne dorim, dar sa fortam schimbarea atunci acest lucru ne poate cauza probleme.

Ati dori sa te schimbi e un lucru bun atat timp cat te accepti cu defectele tale. Fiecare dintre noi avem parti care ne plac noi: fie suntem creativi sau muncitori sau inteligenti sau aratam beton, insa tot noi avem si multe minusuri, defecte.

Atat timp cat o sa ne acceptam doar calitatile si o sa ne fie rusine de defectele noastre, vom pierde razboiul cu acceptarea de sine. Ne vom gandi intotdeauna la lucrurile pe care nu le avem si la ce ne lipseste fara sa luam in considerare multele lucruri pozitive pe care le avem.

Daca e un lucru in aceasta era perfectionista pe care o traim ce ti-l doresc sa il accepti, acesta este acceptarea defectelor tale. Nimeni nu-i perfect si cu cat o sa tinzi mai mult spre acea perfectiune, cu atat o sa fii mai putin fericit cu tine insuti si o sa te accepti mai putin.

Un prim pas spre acceptarea de sine este dezvoltarea recunostintei.

In fiecare seara inainte sa dormi, poti scrie intr-un jurnal sau pe o foaie de hartie sau doar sa te gandesti la lucrurile bune si frumoase pe care le-ai facut in ziua respectiva. Asa, vei sadi semintele recunostintei care incet-incet vor creste si mai mari.

Iar, odata cu recunostinta se va crea din ce in ce mai mult in tine sentimentul de acceptare de sine.

Cu drag,

Alex Combei